Fortificația

   Aproximativ 80% din incintă și toate cel patruturnuri de colț au fost cercetate în campaniile sistematice. Noile cercetări au constat îndezvelirea resturilor de curtine necercetate – porțiuni limitate de pe laturile de N, V și S.S-au identificat și înregistrat topografic toate detaliile legate de sistemul constructiv –fundații,crepida, elevații. Astfel, pentru buna implementare a proiectului de conservare șireconstituire parțială, s-au identificat clar sectoarele de crepidă, păstrat destul de bine maiales pe curtina de Nord și curtina de Vest, parțial și pe curtina de Sud. Crepida se păstrează integral pe frontul turnului C, aproape integral pe frontul turnului D și prezintă urmele elevației retrase cu aproximativ 5-10 cm la interior în ambele puncte. Urme de elevație (atât blocuri de calcar in situ, cât și amprenta de mortar rămasă după extragerea acestora în urma demantelărilor post-antice) au fost identificate pe curtine, atât în paramentul exterior, cât și în cel interior. Se constată astfel o diferență între blocurile crepidei (în general de mari dimensiuni) și blochetele elevației, care sunt în general de 9 dimensiuni medii.În câteva porțiuni de pe traseul curtinelor au fost puse în evidență mult mai clar gropile profunde de demantelare, care se cunoșteau încă din cercetările inițiale. Un câștig major al campaniei a fost identificarea clară a unor fragmente ceramice medievale timpurii în aceste gropi, ceea ce confirmă faptul că în mare parte fortificația a fost supusă unui proces sistematic de demantelare și extragere a pietrei în această perioadă (probabil sec. X p.Chr.). Cel mai probabil această acțiune are loc în perioada construirii valului de piatră, unde se știe că s-au folosit materiale de construcție și multe spolia luate din orașul antic Tomis, dar cu certitudine și din alte locații, precum Ovidiu.