Situl arheologic de la Ovidiu se află la marginea de sud a oraşului, într-un perimetru în care s-a construit în ultimele două decenii un cartier rezidenţial, pe malul de vest al lacului Siutghiol (fost golf al Mării Negre), în imediata vecinătate a insulei „Ovidiu”. Săpăturile arheologice începute în 1979 au pus în evidenţă un complex de monumente databile în secolele II-VI p. Chr.: apeductul din piatră care alimenta oraşul Tomis, construit cel mai probabil în secolul al II-lea p.Chr., o așezare din secolul al Vlea, al cărei punct central este reprezentat de o bazilică paleocreştină, precum şi o fortificaţie de tip quadriburgium construită în secolul al VI-lea 

  În ceea ce privește metodele și tehnicile folosite în săpătura arheologică, s-a avut în vedere în primul rând păstrarea caroiajului utilizat în cursul cercetărilor sistematice și completarea profilelor relevante pe tot traseul curtinelor. Pentru o orientare clară, caroiajul s-a trasat cu GPS diferențial. Deoarece în decursul ultimilor 10 ani vegetația abundentă și pânza freatică foarte ridicată au produs prăbușiri ale unor martori stratigrafici, s-a efectuat curățarea preliminară a tuturor unităților de săpătură care se mai puteau vizualiza în teren, apoi s-au aliniat martorii în așa fel încât să se poată obține succesiuni stratigrafice utile proiectului. După epuizarea cercetării stratigrafice, turnurile și curtinele fortificației au fost puse în evidență integral, prin eliminarea tuturor martorilor. În extramuros s-a avut în vedere atingerea nivelului de călcare, aflat de regulă fie la baza crepidei, fie la jumătatea acesteia. Stratul de dărâmătură a fost atent analizat și s-au recuperat sau au fost lăsate in situ toate blocurile de piatră utile proiectului de restaurare și conservare.