Stratigrafia generală a sectorului
Perioada A
Epoca greacă și elenistică (sec. VI-II a.Chr.) – așezare getică, cu numeroase importuri din mediul grecesc; intensitatea locuirii din această perioadă, mai ales în sec. IV-II a.Chr., a fost confirmată de o serie de cercetări preventive recente în zona de la Vest de fortificație.
Perioada B
Epoca romană timpurie (sec. II-III p.Chr.) – nuclee de locuire aflate probabil în legătură cu construcția, paza și întreținerea apeductului tomitan; elemente noi au apărut în cursul noilor cercetări preventive, pe baza cărora se poate postula construirea apeductului în secolul al II-lea și nu la sfârșitul sec. III – începutul sec. IV cum s-a crezut inițial.
Perioada C
Epoca romană târzie (sec. V p.Chr.) – locuire intensă, care se dezvoltă în jurul unei bazilici paleocreștine de mici dimensiuni; caracterul acestei locuri este mai
greu de deslușit deocamdată, dar se poate postula o eventuală comunitate monastică.
Perioada D
Epoca bizantină timpurie (sec. VI p.Chr.) – corespunde cu ridicareafortificației de tip quadriburgium și păstrarea bazilicii în zona extramuros; cel maidevreme, fortificația s-ar putea data în perioada lui Anastasius (491-518), dar cu mai mare probabilitate este vorba de o operă a programului de fortificare a zonei balcanodunărene din perioada lui Justinian (527-565)
Perioada D
Epoca medievală timpurie (sec. IX-X p.Chr.) – fragmente ceramice izolate descoperite în stratul de demantelare al incintei fortificației.
